Varsta a III-a se clasifica in urmatoarele etape:

·        Presenescentii sau adultii in cea de-a 2-a etapa (45-60 ani)

·        Varstnicii (61-74 ani)

·        Batranii (75-90 ani)

·        Longevivii (peste 90 ani)

·        Congenarii (peste 100 ani)

Practic, propriu-zis varsta a III-a incepe dupa  atingerea varstei de 60 de ani.

Ramura medicinii care se ocupa de sanatatea persoanelor de varsta a III-a poarta denumirea de geriatrie.

Printre particularitatile de baza ale bolilor la varsta a III-a putem enumera:

1.      Polipatologia – sugereaza faptul ca persoanele de varsta a III-a prezinta mai multe afectiuni asociate si derivate din afectiunea primara sau secundara

2.      Evolutivitatea – ilustreaza faptul ca la varsta a III-a bolile au o evolutie cronica, intrerupta de perioade de acutizare

3.      Complicatii frecvente – sugereaza faptul ca la aceasta varsta, persoanele sufera destule complicatii ale bolilor datorate rezistentei scazute a organismului

4.      Convalescenta prelungita – datorita pierderii rezervei fiziologice a organismului, acesta se recupereaza mult mai greu comparativ cu organismul adult

5.      Simptomatologie atipica – sugereaza faptul ca subiectul prezinta anumite simptome care in general nu au legatura cu boala respectiva sau din contra, nu prezinta simptome (de exemplu bolile infectioase se pot prezenta fara febra)

6.      Prognostic sever – prognosticul asupra vindecarii in totalitate nu este foarte bun

7.      Tulburari ale metabolismului si ale functiei excretorii – determina scaderea cantitatii de apa din organism, acumularea toxinelor in organism, scaderea diurezei (cantitatea de urina eliminata in 24h), modificari ale termoreglarii

8.      Diagnostic dificil de stabilit – datorita simptomatologiei atipice

Unul dintre cele mai importante obiective pentru vindecare la varsta a III-a il reprezinta factorul social, si anume reintegrarea batranului in societate. Acest lucru se realizeaza prin existenta unui cerc de vecini si prieteni de aceeasi varsta numeros, precum si prin mentinerea unei ocupatii (gradinarit, activitati casnice).

In ceea ce priveste kinetoterapia la varsta a III-a, EXERCITIUL FIZIC si MISCAREA reprezinta cele mai importante mijloace de prevenire si de vindecare a afectiunilor (bineinteles in functie de particularitatile bolii).

Recomandari ale exercitiului fizic:

·        Trebuie respectat principiul individualitatii tratamentului deoarece “tratam bolnavi si nu boli”. Fiecare individ e unic si trebuie tratat in functie de particularitatile fiziologice si psihologice ale acestuia.

·        Efortul trebuie realizat gradat, de la usor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut. In timpul sedintelor de kinetoterapie, se vor verifica in permanenta pulsul si tensiunea.

·        Obiectivul principal al kinetoterapiei il reprezinta obtinerea echilibrului pentru mers si a gestualitatii zilnice, care sa-i permita batranului sa se spele, sa se imbrace, sa manance, sa se barbiereasca, sa se pieptene etc)

·        Durata unei sedinte de kinetoterapie trebuie sa dureze cu aproximatie 20-30 de minute si sa fie efectuata daca nu zilnic, macar de 3-4 ori pe saptamana.

·        Kinetoterapeutul trebuie sa vizeze cresterea fortei musculare a pacientului, putand utiliza pentru aceasta ergoterapia (terapia ocupationala – gradinarit, activitatile casnice). Trebuie interzise absolut exercitiile izometrice, care produc cresterea tensiunii.

·        Deasemenea se vizeaza refacerea amplitudinii de miscare, dar NU prin miscari bruste si cu schimbare rapida de pozitie, deoarece acestea pot produce ruperea tesuturilor.

In momentul in care apare oboseala trebuie intrerupt exercitiul, urmand a se reveni mai tarziu dupa odihna sau chiar a doua zi.

CEL MAI IMPORTANT ESTE CA EXERCITIUL SA SE EFECTUEZE PE NON-DURERE, trebuie lucrat in limita amplitudinii articulare a subiectului.

Un alt aspect important il reprezinta respiratia, trebuie amintit permanent pacientului sa respire.

Apoi, dupa terminarea sedintei de kinetoterapie, pacientul trebuie sa lucreze si acasa, in particular, dar respectand aceleasi principii (neaparat cea a indoloritatii – exercitiul sa se efectueze pana la aparitia durerii)

Alaturi de aceste principii de natura fizica, poate intr-o proportie covarsitoare, pacientul trebuie sa aiba permanent o gandire pozitiva, sa fie dominat de un optimism incurabil si sa aiba o atitudine corespunzatoare  favorabila vindecarii.

Atata timp cat traim in armonie si ne focalizam atentia catre vindecare, nu are cum aceasta sa nu se intample deoarece este dorinta noastra si in acea clipa vom incepe sa facem tot ce ne sta in putinta sa ne vindecam. Veti vedea ca judecand astfel, veti avea rezultate miraculoase!

Gandire pozitiva + Atitudine si focalizarea energiilor spre vindecare = SUCCES