Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Dietele bazate pe crudităţi şi bogate în sucuri de fructe şi legume, detoxifică organismul şi ajută la tratamentul multor boli degenerative (boli de inimă, artrită etc).

Ele intensifică capacitatea naturală de vindecare a corpului, întărind sistemul imunitar şi combătând deteriorările produse de radicalii liberi ce pot avea drept consecinţă instalarea cancerului sau a altor boli.

Fructele şi legumele conţin o varietate complexă de antioxidanţi care interacţionează şi se potenţează unul pe altul iar consumul de alimente bogate în antioxidanţi intensifică protecţia organismului .Ele sunt bogate în substanţe care împiedică depunerea coesterinei în pereţii arterelor prevenind astfel apariţia aterosclerozei.

Fructele şi legumele reprezintă izvorul principal de vitamină C, vitamină care joacă un rol decisiv în menţinerea stării de sănătate.Toate celelalte produse folosite în alimentatie îi procură organismului numai 10% din nevoile de vitamină C, iar restul de 90% sunt aduse de legume şi fructe.

Organismul uman nu îşi poate sintetiza propria vitamină C şi tocmai de aceeea trebuie să şi-o procure din alimente sau din alte surse (comprimate, prafuri, drajeuri de vitamina C).

Evidenţiez în continuare câteva din proprietăţile esenţiale ale vitaminei C, proprietăţi care subliniază importanţa ei pentru menţinerea sănătăţii:

- În primul rând are un puternic efect antioxidant, participând la distrugerea radicalilor liberi.

- Ajută la funcţionare normală a sistemului imunitar, inhibând creştera tumorilor şi asigurând rezistenţa organismului împotriva infecţiilor.

- Are rol de echilibrare a sistemului imunitar, prevenind apariţia astmului şi a alergiilor şi stimulând producţia de interferon, factor cu proprietăţi antiinfecţioase remarcabile.

- Intervenind în formarea colagenului, are o importanţă hotărâtoare în dezvoltarea sistemului osos şi a ligamentelor.De fapt collagenul participă la refacerea structurilor lezate, intervenind în stările inflamatorii şi în vindecarea rănilor. Este influenţată astfel consolidarea rezistenţei oaselor şi a dentiţiei.

- Are proprietatea de a creşte fluiditatea lichidului articular uşurând mişcările şi îmbunătăţind mobilitatea.

- Previne uzura celulară, încetinind procesul de îmbătrănire;

- Are rol de echilibrare a organismului fiind necesară în metabolismul calciului şi al altor minerale.

- Ajută absorbţia fierului la nivelul intestinului.

- Are acţiune de activare a acidului folic.

- Participă la sinteza hormonilor glandelor suprarenale.

- Detoxifică ficatul.

- Este un excelent tonic al capilarelor.

În afară de vitamine şi săruri minerale fructele mai conţin şi zaharuri naturale care se asimileată mai uşor şi mai complet decât zahărul industrial.

Deasemeni, fructele şi legumele conţin substanţe alcaline, substanţe importante pentru sănătatea organismului.

Se cunoaşte faptul că principalele produse alimentare – carnea, ouăle, brânzeturile, pâinea, făinoasele, conţin substanţe acide determinând un surplus de acizi în organism. În procesul metabolismului se formează şi alţi acizi. Surplusul de acizi acţionează negativ asupra multor procese fiziologice din organism iar legumele şi fructele prin sărurile alcaline pe care le conţin restabilesc echilibrul în procesele metabolice.

Fiind foarte variate ca gust, aromă şi culoare ele înlătură monotonia felurilor de mâncare şi crează o atmosferă plăcută la masă.

O cantitate de 300-500 g fructe şi 400-500 g legume pe zi ajută la menţinerea sănătăţii şi la îngrijirea ei. Desigur contează şi alegerea fructelor şi legumelor în funcţie de vârstă şi de starea de sănătate.

Mâncarea necorespunzătoare, excesul de medicamente (antibiotice, anticoncepţionale, sedative etc), poluarea atmosferică, determină o creştere a cantităţii de toxine în corp, sensibilizarea organismului şi apariţia bolilor.

Pentru detoxificare se pot face cure de cel puţin câteva zile în care se mănâncă numai fructe şi legume proaspete sau sucuri de fructe şi legume proaspete. Sucurile trebuiesc consumate imediat după ce au fost preparate, căci dacă se ţin în frigider, ele îşi pierd valoarea nutriţională.

Ele favorizează hrana optimă organismului, cantitatea de energie consumată pentru digestie fiind minimă. În acest sens corpul poate folosi mai multă energie pentru întărirea sistemului imunitar.

Totuşi, înainte de începerea unei cure este bine să fie consultat medicul, pentru că există şi situaţii în care unele cure pot crea probleme (cum ar fi în cazul diabetului sau hipoglicemiei).

Borsul de tarate este bogat in substante active printre care minerale (magneziu, potasiu, sodiu, sulf, siliciu, mangan, iod etc), vitamine (B si PP), enzime si acizi care ajuta la metabolism si digestie.

Cura consta in 1-2 pahare de trei ori pe zi, dupa mese timp de 1-3 luni in special primavara. Pentru cura se foloseste borsul proaspat preparat in casa.

Cura interna este recomandata in: boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, tromboza, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice si fosfatice), tuberculoza, intoxicatii cu alcool sau cu tutun.

Cura este contraindicata in ulcer gastroduodenal, gastrite sau dispepsii acide.

Extern se pot face spalaturi cu bors in ulcere cutanate, in degeraturi sau uscaciuni ale pielii.

In cosmetica se tamponeaza pielea cu vata inmuiata in bors sau se foloseste in prepararea mastilor cosmetice.

Modul de preparare al borsului de tarate:

Anghilele traiesc in apele Chinei, Japoniei si Europei.

Ei sunt numiti si ginsengul apelor, iar chinezii ii mai numesc si aur moale. Pana in prezent nu s-a reusit inmultirea lor in conditii de laborator. Anghilele se disting printr-o mare vitalitate. In 1945, dupa bombardarea Hiroshimei, radiatiile au distrus tot ce era viu, cu exceptia anghilelor, fapt care a provocat uimirea savantilor. Anghilele rezista in insuficienta de oxigen. Anghilele se utilizeaza in alimentatie fiind un aliment extrem de nutritiv si tonifiant. Japonezii consuma anghilele, considerandu-i ca cei mai buni pesti. Savantii considera ca utilizarea anghilelor in alimentatie este cauza principala a longevitatii japonezilor. Grasimea de anghila se obtine din maduva osoasa a acestora, utilizand metodele biotehnologiei moderne, fiind un produs natural, fara reactii adverse.

Informatii nutritionale: EPA-acid gras nesaturat, nu este sintetizat in organismul uman, necesar pentru imbunatatirea circulatiei, scade nivelul lipidelor in sange, preintampina bolile cardiovasculare. PHA-acid gras nesaturat, nu se sintetizeaza in organismul uman.

Este numit aurul creierului – intinereste celulele creierului, imbunatatind functiile lui si memoria, incetineste involutia si debilitatea mintala la oamenii in varsta. ARGs – glicerina, un polialcool, substanta sintetizata de organismul uman, numit de savanti izvorul imunitatii se gaseste in ganglionii limfatici, ficat si maduva.

Indicatii terapeutice: imunostimulator, debilitate mintala, lipidemie, afectiuni cardiovasculare, metabolism dereglat, scaderea memoriei, infarct, accident vascular, hipertensiune arteriala, viroze.

Mod de administrare: Scop proflactic: copii 1caps x 2/zi (50 zile); adulti 2caps x 2/zi (25 zile)

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Principalii constituenti ai afinelor sunt: tanin, acid citric, acid malic, acid lactic, acid benzoic, pectina, vitamine – A, B1, B2, B6, C, PP – saruri minerale.

Datorita acidului benzoic pe care-l contine si care opreste fermentatia, afinele nu se pot folosi singure pentru prepararea cidrului – vin.

Datorita continutului bogat in substante bactericide (acid citric, acid benzoic) si in tanin, afinile proaspete si uscate sunt un puternic antiseptic intestinal având efect astringent, antidiareic si antiputrid.

Datorita acestor proprietati ele ajuta in tratamentul enterocolitelor de fermentatie si de putrefactie dizenteriilor si infectiilor urinare.

In acelasi timp ele au actiune antihelmitica, contribuind la eliminarea oxiurilor.

Afinele au efect ocrotitor al peretilor vasculari, fiind recomandate, in ateroscleroza, afectiuni coronariene, sechele de infarct, arterita, sechele de flebita, varice, hemoroizi, hemoragii prin fargilitatea capilarelor.

Afinele ajuta la cresterea acuitatii vizuale si amelioreaza vederea nocturna. Oricine sufera de ochi iritati, incetosati sau obositi, poate beneficia de efectele vindecatoare ale afinelor. Aceste fructe previn bolile de ochi asociate cu hipertensiunea si glaucomul cauzat de diabet.

De asemenea antocianozidele din afine influenteaza favorabil activitatea unor enzime esentiale in mentinerea si functionarea celulelor retinei. In plus este influentata pozitiv miopia, prevenind-o sau stopând si reducând evolutia ei.

Afinele regenereaza celula hepatica si au rol hipoglicemiant (antidiabetic), fiind indicate in maladiile vasculare ale diabeticilor.

Un complex de trei factori: astringent, antiseptic si absorbtiv din fructe, intervine in dispepsii.

Cura cu afine consta in consumul zilnic a 300-500 g afine proaspete sau 100 g afine uscate.

Se pot face cure si cu suc de afine – randamentul de extractie este de 500 ml suc la 1 kg fructe -, consumat inainte de mese. Sucul se consuma cel târziu la 4-6 ore de la preparare – dupa acest interval, sucul se degradeaza si isi diminueaza proprietatile terapeutice).

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Folosirea argilei pentru sanatate se pierde in negura istoriei. Astfel Avicena (980-1037) in lucrarea sa “Canonul medicinei” releva virtutile terapeutice ale argilei. Marco Polo (1254-1324) arata in descrierile calatoriilor sale, cum pelerinii care se duceau in orasul Sfant Niabar, isi tratau febra cu pamant rosu, care s-a dovedit ulterior a fi argila.

La noi in tara folosirea argilei pentru diverse afectiuni dateaza de mii de ani. Diverse izvoare istorice atesta ca luptatorii daci nu plecau la lupta pana cand nu-si puneau in tolba doar trei pumni de argila pisata, pentru vindecarea ranilor si a altor afectiuni. De altfel exista unele statiuni balneoclimaterice care folosesc cataplasme cu argila calda, pentru tratamentul reumatismului si al sterilitatii.

Argila contine: siliciu, alumina, oxizi de fier, var, magneziu, oxizi alcalini si alte elemente.

Fiind bogata in siliciu ea ajuta in afectiuni ca: arterioscleroza, tuberculoza, imbatranire prematura, boli degenerative. Prezenta mineralelor explica rolul unei cure cu argila in cazul anemiilor, demineralizarilor si asteniilor.

Actiunea terapeutica a argilei se bazeaza pe proprietatile sale antiinfectioase, antitoxice, absorbante, cicatrizante, reminaeralizante si chiar anticancerigene.

Argila incarca cu energie vitala celulele organismului, revigorandu-le, dreneaza impuritatile din singe sau limfa si stimuleaza elimineraea lor, franeaza culturile microbiene redand organismului capacitatea de rezistenta la imbolnaviri.

Cand se recomanda o cura cu argila ?

Cura este indicata intern in urmatoarele afectiuni:

- digestive – esofagita, ulcer gastroduodenal, gastroduodenite, colite, enterocolite, parazitoze intestinale, dizenterie, hemoroizi, fisuri anale,
- afectiuni hepatobiliare -insuficienta hepatica si biliara, dischinezii biliare, coleciste, hepatite, ciroza,
- boli renale – nefrite, litiaza renala, albuminurie, uretrite, cistite, pielite, pielonefrite
- afectiuni genitale – anexite, cervicite, metrite, eroziuni ale colului uterin, prostatite,
- boli ale aparatului respirator – astm bronsic, bronsite, tuberculoza pulmonara, abces pulmonar, traheite,
- afectiuni ORL -  rinite, faringite, laringite, sinuzite, otite, vegetatii ale urechii,
- boli reumatismale – astenie, sindrom de suprasolicitare, nevroze, migrene, nevralgii,
- afectiuni endocrine – pancreatite, insuficienta tiroidiana, insuficienta paratiroidiana, mastite,
- afectiuni reumatismale – lumbago, artrite, sciatica,
- intoxicatii – cu alcool, otraviri, venin, tutun,
- boli metabolice – obezitate, diabet zaharat, dislipidemii,
- afectiuni cardiace – cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, congestie cerebrala,
- afectiuni stomatologice – paradontoza, abcese dentare, stomatite, glosite, micoze bucale,
- tumori benigne.

Extern se foloseste la tartarea plagilor, eczemelor, ulcerelor varicoase, degeraturilor, entorselor, contuziilor, furunculozei, panaritiului, epidermofitiei, zonei zoster.

In timpul curei cu argila se elimina din alimentatie grasimile, carnea animala, ouale branzeturile fermentate, conservele, afumaturile, alcoolul si pe cat posibil cafeaua.

Se vor consuma ceaiuri medicinale depurative si diuretice, sucuri proaspete de legume si fructe, legume si fructe crude.

Mod de administrare intern:

In primul rand este bine ca argila sa fie din zona in care traim si sa fie grasa, fara nisip si fara impuritati. Argila se administreaza in doze de 50-100 ml de suspensie 30% (o lingurita la 100 ml apa), pe zi, de regula dimineata, cu 20-30 de minute inaintea mesei.

Se bea inghititura cu inghititura. Pentru copii doza se reduce la jumatate. In cazuri acute doza se poate mari la 150-300 ml de suspensie pe zi, repartizata in 3-4 reprize.

Intr-o prima etapa se foloseste apa de argila, o lingurita la 100 ml apa (daca este posibil sa fie de izvor) ce se pregateste de seara. A doua zi se bea pe stomacul gol, cu inghitituri mici si bine salivata numai apa limpede. Se repeta acest procedeu timp de 8 zile.

Dupa 8 zile se consuma “laptele de argila”. Se prepara de seara, o lingurita de argila la 100 ml apa. A doua zi se amesteca si se bea o inghititura mare si bine salivata. Laptele de argila are aspect tulbure. Se bea acest lichid tulbure, nu si ceea ce a ramas pe fundul paharului.

Daca apare constipatia se reduc dozele, iar daca aceasta persista se intrerupe cura pe o perioada de 1-2 saptamani. Durata unei cure este de 2-3 saptamani.

Ea poate fi reluata dupa o pauza de doua saptamani.

Argila se poate utiliza si extern sub forma de cataplasme:
Se pune argila intr-un vas de sticla sau ceramica si se adauga apa pana se obtine o pasta densa. Se lasa astfel cateva ore. Eficienta creste daca se adauga tincturi de plante. Se fac apoi cataplasme a caror marime depaseste suprafata ce urmeaza a fi tratata.

Se fac cataplasme reci  in afectiuni acute – dizenterie, hemoroizi, migrene, otite, insolatii, congestie cerebrala, arsuri, furuncule, contuzii, eczeme, varice, flebite, ulcer varicos, panaritiu, abces dentar, nevralgii – si cataplasme calde in boli cronice – afectiuni hepatobiliare, boli reumatice, afectiuni renale, pancreatice, cardiace, genitale, boli ale aparatulti respirator.

Pasta pentru cataplasmele calde, se poate incalzi tinand vasul in care este preparata, un timp la cuptor.

Cura externa cu cataplasme, incepe cu plasturi subtiri (0,5-1 cm), apoi le vom mari progresiv grosimea (pana la 2 cm) cat si marimea. Durata aplicarii este de la 1 la 3 ore, uneori si mai mult. In cazul unor afectiuni acute, cataplasmele se schimba des, din 30 in 30 minute.

Daca apar senzatii de frig, se indeparteaza  cataplasma si se pune alta dupa 12-24 ore.

Cataplasmele se aplica direct pe zona afectata, sau intre doua bucati de tifon.

Nu se fac mai multe aplicari in acelasi timp.

Se respecta un interval de 2-3 ore intre aplicari.

O data cura cu argila inceputa, ea nu se intrerupe decat in cazuri exceptionale. La inceput, ca si in numeroase cure active, se poate observa o agravare aparenta a afectiunii respective, dar acest lucru nu trebuie sa sperie si eventual trebuie consultat un medic.

Cura cu argila este contraindicata in cazurile de hernie, constipatie severa, tratament cu raze X sau femeilor in timpul menstruatiei.

In cosmetica argila are multiple intrebuintari.Ea curata si regenereaza pielea.

Din pulbere fina de argila amestecata cu ulei de masline, se obtine o crema foarte fina, eficienta in tratamentul  multor afectiuni ale pielii.

Pentru confectionarea mastilor de frumusete, argila se va amesteca cu suc proaspat de castraveti, uneori indoit cu apa (eventual de izvor), suc de rosii, struguri si alte produse. Pasta se intinde in strat subtire pe fata si se lasa sa se usuce. Se indeparteaza cu apa calduta. Se trateaza acneea, eruptiile, ridurile, cuperoza.

Pentru a reda vitalitatea pielii normale poate fi folositoare urmatoarea masca:

- se amesteca doua linguri de argila cu o jumatate lingura ulei de masline, o lingura suc de morcov si o lingura suc de castraveti pana se formeaza o pasta cremoasa.Se aplica pe fata si se lasa 15 minute sa actioneze. Se spala cu apa calduta.

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Borsul de tarate este bogat in substante active printre care minerale (magneziu, potasiu, sodiu, sulf, siliciu, mangan, iod etc), vitamine (B si PP), enzime si acizi care ajuta la metabolism si digestie.

Are proprietati depurative, antiseptice, antihipertensive, antiplachetare (previne tromboza si infarctul miocardic), anticolesterolemiante. Este un stimulent al sistemului endocrin si al sistemului nervos.

Cura consta in 1-2 pahare de trei ori pe zi, dupa mese timp de 1-3 luni in special primavara. Pentru cura se foloseste borsul proaspat preparat in casa.

Cura interna este recomandata in: boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, tromboza, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice si fosfatice), tuberculoza, intoxicatii cu alcool sau cu tutun.

Cura este contraindicata in ulcer gastroduodenal, gastrite sau dispepsii acide.

Extern se pot face spalaturi cu bors in ulcere cutanate, in degeraturi sau uscaciuni ale pielii.

In cosmetica se tamponeaza pielea cu vata inmuiata in bors sau se foloseste in prepararea mastilor cosmetice.

Modul de preparare al borsului de tarate:

Se pun intr-un vas tarate de grau amestecate cu 1-2 pumni de tarate de porumb, pana se umple1/4 din volumul sau. Se umezesc apoi bine cu putina apa rece, dupa care se toarna apa clocotita pana ce se umple trei sferturi din volumul vasului. Se amesteca cu un facalet si apoi se adauga huste (tarate acrite de la bors). In lipsa hustelor se umezesc la inceput taratele cu bors in loc de apa rece. Dupa ce se amesteca bine se acopera cu o panza curata si se lasa sa stea la cald. Dupa 24 de ore borsul este gata. Cantitatea ce trebuie consumata se strecoara inainte de intrebuintare.

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Coacazele negre se numara printre fructele cele mai bogate in vitamina C – 60-192 mg la 100 g fructe. In plus ele mentin vitamina C in stare stabila (datorita antocianilor) si in forma activa biologic, deoarece nu contin enzima ascorbicozidaza, care inactiveaza aceasta vitamina. Astfel vitamina C se pastraza in produsele obtinute din coacaze (suc, sirop, vin).

Coacazele mai contin vitamine A, B, P, PP si minerale – potasiu, calciu, fosfor, brom, fier, zinc si mai ales mangan si magneziu.

Fiind un tonic general si un vitaminizant ele au si un puternic efect antioxidant, participand la distrugerea radicalilor liberi, asigurand rezistenta organismului la infectii si ajutand la functionarea normala a sistemului imunitar.

In plus intervin in formarea colagenului, ajutand la dezvoltarea sistemului osos si al ligamentelor, participa la sinteza hormonilor glandelor suprarenale, previn uzura celulara, incetinesc procesul de imbatranire si tonifica capilarele.

Imbunatatesc activitatea creerului, in special in cea ce priveste memoria pe termen scurt, probleme de coordonare si echilibru sau probleme  cognitive datorate imbatranirii.

O jumatate de cana de coacaze negre pe zi ajuta la reantinerirea creerului.

Fiind bogate in mangan, coacazele negre regleaza activitatea hormonala, participa la formarea sangelui si stimuleaza activitatea sistemului nervos central.

Antocianii din coacazele negre sporesc acuitatea vizuala.

Producand o diureza crescuta si o eliminare masiva de acid uric sunt recomandate in afectiuni renale si in special in litiaze renale precum si pentru detoxifierea organismului.

Coacazele negre au actiune antiinflamatoare, stimuleaza secretia sucului gastric si reduc procesele de putrefactie.

Ajuta in surmenaj, demineralizare, oboseala, astenie, stres, anemie, cresterea acuitatii vizuale, insuficienta cardiaca si respiratorie, inflamatii digestive si urinare (gastrite, ulcer gastro duodenal, afectiuni hepatobiliare, constipatie, colite, nefrite, pielonefrite), ateroscleroza, reumatism cronic, artritism, guta, afectiuni febrile, tuse,  hidropizie, scorbut, circulatie periferica slaba, convalescenta.

Fructele de coacaz sunt utile atat in alimentatia copiilor cat si a varstnicilor prevenind accidentele vasculare si incetinind procesul de imbatranire.

Deoarece au continut redus de zaharuri, ele pot fi consumate de catre diabetici.

Coacazele negre pot fi consumate ca atare (500 g zilnic) sau sub forma de suc (100-500 g pe zi), de doua sau de trei ori pe zi, dintre care o data dimineata pe nemancate, timp de doua, trei saptamani.

Se pot face cure de trei zile pe saptamana in care se consuma numai coacaze.

Sucul si chiar gemul de coacaze sunt recomandate in arterita, arterioscleroza, dezordini imunitare.

Se poate face infuzie din fructe uscate, – una, doua lingurite la o cana cu apa – doua, trei cani pe zi.

Se poate face decoct din o lingurita de fructe uscate la o cana cu apa sau macerat la rece din aceeasi cantitate, timp de 8 ore, din care se beau doua cani pe zi.

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Se mai numeste si Ghiara matei. Este o liana cataratoare, originara din Peru care creste de la 400 la 800 de metrii deasupra nivelului marii.

Numele de Ghiara pisicii vine de la spinii ascutiti care sunt raspanditi cate doi la baza fiecarei perechi de frunze si care arata ca niste ghiare de pisica. Cu sute de ani in urma indienii foloseau aceasta planta in medicina traditionala.

Cercetarile efectuate de-a lungul timpului au demonstrat proprietatile vindecatoare ale acestei plante.

Printre principalele componente ale plantei se remarca: alcaloizi, steroli, flavonoizi, taninuri, mucilagii.

Proprietati:

- Imunostimulator – stimuleaza fagocitiza si reactivitatea celulelor imunitare in confruntarea cu virusii, bacteriile si agentii patogeni.
- Are actiune antioxidanta si antitumorala.
- Are actiune antivirala, antiinflamatoare.
- Are actiune antimutagena.

Datorita acestor proprietati preparatele din planta Ghiara pisicii ajuta in prevenirea bolilor infectioase de origine bacteriana si virala, artrite reumatoide si alte afectiuni reumatice articulare, boli alergice, herpes genital, candidoze generalizate.

Atentie!

Preparatele se folosesc conform prospectului.

Ele sunt contraindicate in timpul sarcinii si alaptarii.

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Este o ciuperca saprofita ce contine in principal vitamine din complexul B, vitaminele C, E, D, PP minerale (fosfor, patasiu, magneziu), proteine, enzime, lipide si glucide.

Proprietati:

- Creste rezistenta organismului fata de infectii.
- Are o actiune inhibitoare asupra unor germeni patogeni (colibacili, streptococi, stafilococi).
- Creste rezistenta organismului la oboseala.
- Intareste sistemul nervos.
- Usureaza eliminarea de toxine.
- Remediaza rapid dezechilibrul florei intestinale mai ales in urma administrarii de antibiotice.
- Datorita continutului ridicat in proteine (50%) si datorita aminoacizilor protejaza ficatul.
-Intensifica cresterea parului, intarind sanatatea lui.
-Incetineste procesul de imbatranire.

Cura consta in administrarea a 2-4 lingurite de drojdie de bere pe zi. O cura cu drojdie de bere dureaza 2 saptamani. Ea poate fi reluata dupa o intrerupere de 2-4 saptamani. Drojdia de bere nu trebuie administrata o prioada de timp indelungata si fara intrerupere.

Cura este indicata in:

- Avitaminoze, demineralizare, tulburari de crestere.
- Hepatite, ciroze, afectiuni renale.
- Tulburari digestive, intoxicatii diverse.
- Stari infectioase.
- Tulburari cardiace, enterita, anemii.
- Dereglari ale metabolismului proteinelor si grasimilor.
- Dereglari ale echilibrului hormonal, diabet.
- Nevroze, insomnii, depresii, surmenaj, cefalee, dificultate de concentrare.
- In tratamentul hirsutismului, caderea parului.
- Furunculoze si alte boli ale pielii.
- Menstre neregulate.
- Imbatranire precoce, avand efect de reintinerire.

Este contraindicata in insuficienta renala grava.

Drojdia de bere este utila si in cosmetica mai ales pentru tenurile iritate, cu multe eruptii si cosuri.

Astfel puteti folosi urmatoarea masca cu drojdie:

Se faramiteaza un pachet de drojdie in lapte caldut si se amesteca pana se obtine un aluat cremos, usor de uns. Se aplca pe fata uniform cu ajutorul unei pensule naturale si se lasa 15-20 minute. Se spala apoi cu apa rece. Aceasta masca are deasemeni efecte de curatare si antirid.

O alta masca pentru ten patat:

Se amesteca 10 g drojdie de bere cu o lingura tarate de grau si putina zeama de lamaie pana se formeaza o pasta. Se intide pe fata lasand sa actioneze timp de 15 minute. Se spala apoi cu apa calda.

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Compozitia chimica:

- acid salicilic, acid malic, acid oxalic, saponine, flavonoide, ulei esential, saruri de potasiu, vitamina C.

Proprietati:

- Antimicrobian.
- Antiseptic.
- Stimuleaza metabolismul si activitatea rinichilor.
- Creste diureza si elimina toxinele
- Dezinfectant urinar.
- Scade aciditatea gastrica
- Remineralizant.
- Expectorant.
- Bronhodilatator.
- Diuretic in guta si reumatism.

Planta este recomandata in urmatoarele afectiuni:

- boli de rinichi si vezica urinara,
- ulcer gastric, hemoragii – epistaxis, metroragii, hemoragii,  
- demineralizare,
- reumatism,
- guta,
- bronsite,
- pneumonii,
- anemie,
- boli de piele.

In gastrite hiperacide si ulcer gastric  se foloseste un decoct dintr-o lingurita planta maruntita, la o cana cu apa. Se fierbe 15 minute, se consuma 2-3 cani pe zi.

Pentru dezinfectarea aparatului urinar si ca diuretic se foloseste un decoct din 4-5 lingurite planta maruntita la 1,5 l apa. Se bea in cursul unei zile ca lichid de intretinere.

Pentru tratarea bolilor de rinichi, vezica urinara, hiperaciditate gastrica se foloseste o infuzie dintr-o lingurita pulbere la o cana cu apa in clocot. Se lasa 20 minute sa se raceasca si se strecoara. Se beau mai multe cesti pe zi la intervale aproximativ egale.

Pentru hemoragii,  vomitari cu sange, boli hepatice, boli renale, boli cardiace  se face infuzie cu o lingurita pulbere planta la 0,5 l apa. Se beau 1-2 cani pe zi.

Tinctura de coada calului ajuta in stari de demineralizare, reumatism, ulcer stomacal, curatirea rinichilor etc.

Extern se foloseste un decoct cu o lingurita plante maruntite la 0,5 l apa, se fierbe 15 minute. Se foloseste pentru spalaturi locale in leucoree, ulceratii ale pielii, inflamatii ale gingiei.

Parul inchis la culoare si gras clatit cu decoct de Coada calului isi recapata stralucirea.

Tot extern, pentru dureri, se pot folosi comprese cu aburi – 500 g planta se pune intr-o sita deasupra unui vas cu apa clocotita. Cand sunt inmuiate, insa fierbinti, se impacheteaza intr-o panza de bumbac, se aplica pe locul dureros si se lasa 1-2 ore.

Atentie! – ceaiul este contraindicat in litiaza renala si in edemele cardio- renale.

Decoctul de coada calului este recomandat in cosmetica pentru combaterea ridurilor si vergeturilor.Se amesteca doua linguri de argila fina cu decoct de coada calului pana se obtine o crema.Se pune crema intre doua bucati de tifon si se aplica pe zonele cu riduri sau cu vergeturi.Se lasa sa actioneze 10-15 minute, apoi se indeparteaza.