Fie ca sarbatorile pascale sa va aduca lumina in suflet, multa caldura  si sa va bucurati de aceasta vacanta cum se cuvine !

Va dorim multa liniste, multa fericire si mult succes in viata !!!

Pamantul este o fiinta vie si tot ceea ce exista pe el isi are originea in el. Corpul nostru fizic isi are originea in materia pamantului iar corpurile noastre subtile sunt formate din materie subtila care ii apartine tot pamantului. El este in acelasi timp hrana si suportul nostru iar sanatatea noastra, atat fizica cat si mentala si emotionala depinde de modul cum noi ne raportam la energiile sale.

La o prima vedere, pamantul nu ne poate oferi decat hrana si adapost insa progresele stiintei au revelat o interactiune mai profunda intre pamant si vietuitoarele care se afla pe el, in special oamenii.Se stie acum ca fiinta umana are propriul ei camp bioenergetic care vibreaza pe o frecventa specifica in conformitate cu nivelul vietii acelei fiinte. Aceasta vibratie a campului bioenergetic al fiintei se datoreaza insumarii nenumaratelor impulsuri electrice care controleaza activitatea muschilor, a sistemului nervos, a organelor de simt si asa mai departe.

Creierul fiind organul care centralizeaza si coordoneaza aceste vibratii, putem spune ca aici ele sunt cel mai intense si mai usor masurabile si de asemenea constituie o masura a activitatii creierului. Practic acestea constituie undele cerebrale.Analog activitatii bioenergetice din corpul nostru trebuie sa stim ca si pamantul, fiind un organism de dimensiuni cosmice, prezinta si el aceeasi activitate bioelectrica. Sa ne gandim numai la fulgerele care se manifesta in atmosfera terestra.

Pe plan global, la orice moment de timp dat se manifesta circa 1000 de fulgere care reprezinta descarcari uriase de energie privite din punctul nostru de vedere insa la scara pamantului ele pot fi asimilate impulsurilor care circula prin nervii corpului nostru. Aceste fulgere constituie viata bioenergetica a pamantului care este alimentata din profunzimile ascunse ale acestuia. In mod natural asadar, campul bioenergetic al pamantului trebuie sa aiba si o frecventa de vibratie corespunzatoare.

Schumann a fost primul om de stiinta care a prezis existenta acestui camp bioenergetic al pamantului si a calculat frecventa sa de vibratie intre anii 1952 – 1957 inainte de a putea fi masurata efectiv. Pamantul se comporta ca un urias condensator electric. Atmosfera este un conductor slab si daca nu ar exista in permanenta fulgere intr-o parte sau alta a globului, sarcina sa s-ar difuza in cca 10 minute.

Aceste sarcini electrice permanente se manifesta intr-o cavitate determinata de marginea pamantului si partea inferioara a ionosferei la aproximativ 55 km inaltime. Sarcina totala care exista in aceasta cavitate este de 500.000 Coulombi. Aceasta sarcina se afla intr-o redistribuire constanta datorita fulgerelor.

Mai mult, fiecare fulger care se manifesta in atmosfera terestra da nastere unei unde cvasi-stationare care se manifesta ca un fel de ecou electromagnetic la fel cum, de exemplu, sunetul emis de un clopot nu este altceva decat un ecou datorat lovirii marginii sale exterioare. Daca aceasta margine exterioara ar fi lovita mai des, atunci s-ar constata ca in fundal se manifesta si ramane la aceeasi intensitate un anumit ecou.

Rezonanta Schumann este chiar acest ecou si a putut fi calculata matematic la 7,83 Hz, conform formulei f= c/pi*D unde c este viteza luminii iar D diametrul pamantului.Studiul practic a aratat ca campul electromagnetic al pamantului vibreaza pe mai multe frecvente de vibratie care sunt aproximativ armonici ale acestei frecvente fundamentale. Valorile acestor armonici se afla situate intre 6 si 50 de Hz.

Toate aceste unde au fost denumite rezonante Schumann dupa savantul care le-a prezis si calculat pentru prima data.Frecventele Schumann variaza functie de urmatorii factori:- intensitatea si configuratia campului magnetic al Pamantului- compozitia si proprietatile atmosferei- proprietatile ionosfereiIndiferent cum variaza acest spectru de frecvente, 7,83 Hz este frecventa fundamentala, deci are ponderea cea mai mare.

Cea de-a doua armonica are valoarea maxima undeva in jurul a 15 Hz (+/- 0,5 Hz), armonicele a treia, a patra si a cincea se situeaza undeva in jurul valorilor 20, 26 si 33 Hz iar intensitatile acestora sunt variabile in functie de factorii susmentionati. Armonicele a sasea si a saptea a caror intensitate este suficienta pentru a fi luate in considerare sunt 39 si 45 Hz.Asadar, acest spectru de vibratii ilustreaza viata energetica a pamantului.

Cum poate fi acest lucru util pentru fiintele umane?Prin acordarea undelor cerebrale cu fundamentala frecventelor Schuman (7,83 Hz), fapt care se realizeaza prin intermediul aparatelor de stimulare cerebrala de tip brain machine putem beneficia prin intermediul fenomenului de rezonanta de un aport energetic urias din propriul camp energetic al pamantului.

Practic, in cazul stabilirii acestei rezonante, proportional cu gradul nostru de trezire a perceptiilor, constiinta noastra se expansioneaza la nivelul intregului pamant si toti centrii nostri energetici sunt revitalizati si alimentati din focarele energetice imense ale pamantului. Frecventa 7,83 se incadreaza in gama undelor alfa, specifice meditatiei si astfel starea care se instaleaza va permite o comuniune mai usoara cu fiinta pamantului.

Aceste cunostinte suplimentare au permis cercetatorilor sa afle motivul eficientei unor anumite dansuri exorcizante din traditiile unor triburi africane. Prin introducerea cu buna stiinta in aceste dansuri a unor ritmuri corelate cu frecventele Schumann, dansatorii puteau trezi energiile pure ale pamantului pe care apoi le canalizau dupa dorinta.Beneficiile rezultate de pe urma acordarii creierului nostru pe aceasta frecventa de vibratie a pamantului sunt in primul rand aceasta reincarcare a bateriilor organismului nostru.

Se observa disparitia grijilor si anxietatilor inutile, amplificarea vitalitatii, o stare pregnanta de buna dispozitie, blandete si putem percepe cum constiinta noastra este bransata la o sursa imensa de energie.De asemenea, acordarea pe aceasta frecventa de vibratie elimina efectele perturbatoare ale campurilor electromagnetice cu care interferam in viata de zi cu zi. Mai ales cei care lucreaza in medii puternic poluate electromagnetic au mare nevoie de reimpamantare prin acordarea pe aceasta frecventa de vibratie.

Din punct de vedere energetic, aproape ca am pierdut contactul cu aceasta inima pulsatorie a pamantului datorita nenumaratelor campuri electromagnetice poluante dintre care cel mai important este cel general de reteaua de alimentare a consumatorilor casnici.Arhimede a spus: Dati-mi un punct de sprijin si voi putea apoi rasturna pamantul. In cazul organismului nostru, punctul de sprijin pentru intreaga structura fizica, emotionala si mentala este Pamantul si aici nu trebuie sa privim Pamantul ca un imens bulgare solid care rataceste prin spatiu ci ca o fiinta vie din care provine tot ceea ce este materie in noi insine, nu numai materia fizica, palpabila ci intreaga materie subtila care este substratul trairilor noastre emotionale si mentale.

Atunci cand acest punct de sprijin va fi ferm in noi, vom dispune de energia necesara pentru a ne vindeca si a tine la distanta toate bolile, de a ne pazi de influente mentale si emotionale negative (cum sunt de exemplu cele care se manifesta in cazul magiei negre), de a fi un nesecat izvor de vioiciune si confort pentru ceilalti.Mai mult decat atat, aceasta revenire in sanul Pamantului va atrage dupa sine o stare mult largita de constiinta in care vom putea percepe intuitiv unitatea vietii a tot ceea ce exista pe planeta noastra.

Articol preluat prin bunavointa AIM GROUP – www.aimgroup.ro 

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului şi păstrarea ei depinde esenţial de modul nostru de viaţă, de felul în care ştim să o îngrijim. Sănătatea este bine să o păstrezi atunci când o ai, pentru că o dată pierdută, uneori este foarte de greu să o recâştigi. Ea poate fi neglijată fie din necunoaştere, fie din superficialitate, fie negândindu-ne la întreţinerea ei. Evoluţia diverselor boli nu se opreşte în faţa bogăţiei şi a puterii, cumpărarea sănătăţii cu bani fiind imposibilă. Un organism oricât de robust ar fi el nu poate fi imun la orice boală, dar poate opune o puternică rezistenţă şi poate învinge boala, instalându-se în timp sănătatea.

Este suficient ca organismul să fie obosit sau slăbit prin repetarea unui număr de abuzuri, pentru ca să cedeze la contaminarea cu viruşi şi agenţi exteriori dăunători. Aceasta semnifică faptul că fiecare dintre noi suntem în permanenţă personal responsabili de sănătatea noastră şi o putem pierde sau păstra în funcţie de atenţia acordată. O insuficientă îngrijire a sănătăţii implică apariţia bolilor şi cum bine ştim, un organism bolnav se uzează mult mai repede decât un organism sănătos, determinând accelerarea procesului de îmbătrânire. Grija pentru sănătate, reprezintă un comportament ce trebuie educat încă din copilărie şi dezvoltată de-a lungul vieţii.
Starea de sănătate este influenţată negativ de o mulţime de factori:

- alimentaţia dezechilibrată şi necorespunzătoare;
- excesul de medicamente;
- undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă;
- poluarea atmosferică;
- fumatul;
- acoolul;
- poluarea apei;
- programul de muncă şi odihnă dezordonat;
- stress-ul;
- lipsa de activitate fizică.

Se cunoaşte faptul că din 100 de decese, 60 sunt cauzate de o alimentaţie nesănătoasă şi dezechilibrată, ceea ce este semnificativ referitor la starea de sănătate. De asemenea, oamenii de ştiinţă, au ajuns la concluzia că un om în vârtă de 50 – 60 de ani are circa 1,5 -2 Kg. de depuneri toxice în organism şi că 95 % dintre boli sunt cauzate de aceste depuneri toxice. Din cauza intoxicării organismului, intestinul devine un colector de reziduuri, de unde toxinele ajung în sânge, afectând astfel mai mult sau mai puţin organele.

Astfel apar:

- îmbătrânirea înainte de vreme;
- rigiditatea articulaţiilor;
- ochi obosiţi cu privire tulbure;
- piele palidă.

Atât supraalimentaţia cât şi subalimentaţia sunt foarte dăunătoare pentru organism. Supraalimentaţia oboseşte organismul, iar subalimentaţia, scade rezistenţa lui şi slăbeşte sistemul de apărare. Sănătatea poate fi afectată de greşeli în modul de alimentaţie, printre care se remarcă următoarele:

- Abuzul de alimente de origine animală.
Alimentaţia predominant carnivoră, determină apariţia de litiaze biliare sau renale, obezitate, diabet, arterioscleroză etc. În plus alimentele de origine animală care îşi modifică compoziţia chimică după prăjirea lor la temperaturi înalte şi grăsimile adeseori refolosite, influenţează negativ organismul. Alimentele de origine animală pregătite la grătarul cu cărbuni, devin cancerigene atunci când sunt prea arse.

- Abuzul de făină şi zahăr – prăjituri, gemuri, bomboane, îngheţată.
Excesul de dulciuri rafinate crează multe neregului în organism, influenţând printre altele sistemul nervos, metabolismul, ducând la obezitate, diabet zaharat, hipertensiune arterială etc.

- Abuzul de lipide – grăsimi.
Utilizarea zilnică a uleiurilor rafinate şi ultrarafinate, determină apariţia a numeroase afecţiuni digestive, circulatorii sau dermatologice. Este mult mai bine să fie folosite uleiurile grase nepurificate chimic.

- Abuzul de sare.
Doza zilnică este de 5 grame şi depăşirea ei poate produce afecţiuni gastrointestinale, gingivite, hipocalcemii, migrene, osteoporoză, hipertensiune, creind în acelaşi timp un teren favorabil pentru tuberculoză sau cancer. Se recomandă în alimentaţie sarea grunjoasă (sarea brută de mină), care este bogată în mineralele necesare organismului şi nu sarea extrafină, căci cu cât sarea este mai prelucrată, cu atât este mai dăunătoare organismului.

- Abuzul de conserve si alimente artificiale.
Aici trebuie specificat abuzul de salamuri nenatural pigmentate, abuzul de parizer sau de crenvuşti. De fapt, aditivii alimentari au luat o amploare deosebită neţinându-se cont de pericolul folosiri lor. Trebuiesc evitate pe cât posibil conservele şi băuturile răcoritoare, urmând o alimentaţie cât mai echilibrată şi naturală bazată pe multe fructe şi legume proaspete. Răcoritoarele cu aditivi alimentari pot fi înlocuite cu sucuri de legume şi fructe, sucuri benefice pentru întărirea sănătăţii.

O alimentaţie corectă presupune nu numai alegerea corespunzătoare a alimentelor ci şi o preparare corectă a lor urmărindu-se păstrarea a cât mai multe componente nutritive. Trebuie evitată prepararea alimentelor timp îndelungat căci astfel se distrug o bună parte din vitamine (de exemplu, prin fierberea îndelungată a legumelor se distruge 60% din vitamina C).

Prelucrarea culinară trebuie să fie minimă, simplă şi rapidă.
În alegerea alimentelor pentru hrana zilnică, trebuie ţinut cont de reacţia organismului şi de starea de sănătate. Este bine ca ea să fie schimbată în funcţie de evoluţia stării de sănătate. Este cunoscut faptul că anumite persoane au predispoziţii ereditare de a contacta anumite boli. Afecţiuni ca tuberculoza, diabetul, tulburările circulatorii sau respiratorii, se regăsesc frecvent la copii, ca factor ereditar din partea mamei sau al tatălui. Aceste predispoziţii se vor transforma în boli atunci când părinţii transmit copiilor obiceiurile de viaţă (în special cele alimentare), propice declanşării lor. În marea majoritate a cazurilor apariţia bolii la copii poate fi prevenită prin schimbarea obiceiurilor alimentare şi a altor condiţii de viaţă.

Evitând pericolele puse în evidenţă şi acordând o mai mare atenţie alimentaţiei zilnice, sănătatea poate fi întreţinută şi întărită mult mai uşor. Referitor la problema medicamentelor ele pot fi uneori prieteni, alteori inamici ai omului, după felul cum sunt folosite. Îngrijirea stării de sănătate nu implică un consum abuziv de medicamente şi în general, medicamentele trebuie să corespundă bolii, iar doza prescrisă de medic trebuie să fie respectată cu stricteţe. Să nu uităm că majoritatea medicamentelor se filtrează prin ficat şi că eliminarea lor din corp se face prin rinichi, aceste organe putând fi afectate foarte uşor. Excesul de medicamente poate provoca dezechilibre foarte greu sau uneori imposibil de restabilt. Astfel, anticoncepţionalele orale distrug vitaminele B6, B12, C şi aciful folic, ceea ce determină stări de deprimare, tulburări emoţionale şi multe alte dezechilibre. La fel penicilina, tetraciclina, prednisonul, fenilbutazona şi diureticele, secătuiesc organismul de nutrienţi importanţi având acţiune asupra stării de spirit.

Laxativele afectează metabolismul calciului şi fosforului, iar orice laxativ administrat în exces distruge mari cantităţi de potasiu şi vitaminele A şi E, atât de necesare sănătăţii. Chiar şi miraculoasa aspirină, atât de des utilizată, triplează viteza de eliminare a vitaminei C, antioxidant deosebit de util sănătăţii. De asemeni, administrarea zilnică a unor medicamente pe perioade mari de timp, nu este indicată, pentru că poate să creeze obişnuinţă. Fiecare organism are o reactivitate proprie faţă de un medicament, iar reacţiile adverse diferă de la o persoană la alta şi de la o doză la alta. Am pus în evidenţă doar câteva exemple care atrag atenţia asupra consumului excesiv de medicamente de sinteză, ele trebuind consumate sub strictă supraveghere medicală. Trebuie remarcat faptul că substanţele de sinteză se comportă ca un corp străin introdus în organism, în timp ce plantele medicinale şi substanţele de biosinteză sunt inofensive.

Studiile au demonstrat că orice medicament de sinteză sau cu structură chimică necunoscută pentru organism, poate declanşa reacţii de hipersensibilitate şi deci de respingere. Uneori se crează reactii alergice sub forme severe ce pot pune în pericol viaţa. Statisticile demonstrează că în acest sens antibioticile şi antiinflamatoarele folosite fără indicaţiile de specialitate, se situează pe primul loc în privinţa reacţiilor alergice medicamentoase. Produsele naturale din plante, legume sau fructe, sunt acceptate cu mult mai mare uşurinţă de către organismul uman, ele grăbind vindecarea şi întărind sănătatea. Produsele naturale şi cele de sinteză nu se exclud ci se completează. Utilizarea plantelor în folosul sănătăţii constitue un mijloc eficient de vindecare, folosit din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre. Utilizarea plantelor ne scuteşte de multe suferinţe, de pierdere de timp şi bani.

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Se pun plantele la macerat în alcool în proporţie de 10-20% (100-200 g de plante la 1 litru de alcool) timp de 10 -14 zile, la temperatura camerei. Se agită de mai multe ori în fiecare zi, iar după macerare soluţia se strecoară şi se păstrează la rece într-un vas de sticlă colorată bine închis, la adăpost de lumină, căldură şi umiditate. După 2-3 zile, timp în care se face decantarea, se scurge soluţia limpede şi se păstrează după aceleaşi reguli.

Tincturile se iau diluate în puţină apă sau ceai, în doze de la câteva picături la 1-2 linguriţe, de 2-3 ori pe zi.

Tincturile sunt recomandate tuturor, dar în special celor cărora le este contraindicat aportul ridicat de lichide cum ar fi hipertensivii sau cei cu edeme datorate unor afecţiuni cardiace sau renale.

Pot fi folosite şi de către cei care nu au voie să consume alcool, căci picăturile puse în ceai fierbinte determină antrenarea alcoolului de către vaporii de apă, în ceai rămânând substanţa activă. Tincturile pot fi folosite şi extern, cu ajutorul compreselor.

O tinctură des folosită, care reprezintă un tonic general şi care contribuie la creşterea vitalităţii, este tinctura de usturoi.

Se umple o sticlă de 0,5 l cu usturoi pisat, peste care se toarnă alcool şi se lasă 2 săptămâni la căldură, după care se strecoară. Se iau pentru început o dată pe zi, înainte de masă, două picături de tinctură, adăugând în fiecare zi câte o picătură, până se ajunge la 25 de picături pe zi. Apoi se micşorează doza descrescând în fiecare zi cu câte o picătură, până se ajunge la două picături pe zi.

Este bine de folosit acest tratament de două ori pe an. Pentru afecţiunile cardiace cu substrat nervos, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, tulburări cardiace de menopauză se foloseşte tinctura de Păducel (Crataegus monogyna). Se pune la macerat 20 g plantă mărunţită (flori, frunze, fructe) în 100 ml alcool de 70 grade timp de 10-14 zile, agitând zilnic sticla.Se strecoară şi se păstrează în sticle de culoare închisă. Se iau de trei ori pe zi câte 10 – 15 picături înainte de mese.

Pentru angină pectorală se iau 20 de picături în timpul crizei sau preventiv de trei ori pe zi câte 15 picături o dată. Tinctura mai poate fi folosită în caz de edeme, puls slab şi neregulat, greutate în respiraţie (dispnee), tulburări circulatorii.

În acelaşi mod ca mai sus se poate prepara tinctura de Valeriană (Valeriana officinalis). Se macerează 20 g pulbere plantă în 100 ml alcool timp de 8 zile.

Această tinctură micşorează stările de excitaţie, reglează palpitatiile inimii şi induce un somn liniştitor. Pentru funcţionarea musculaturii membrelor sau a coloanei se foloseşte tinctura de Cimbrişor (Herba Serpylli). Ea este eficientă şi în leuconevraxită.

O altă tinctură des folosită este tinctura de Arnică (Arnica Montana). Ea ajută în faringite şi în catarul cronic (la fumători). Extern se foloseşte în gută, entorse, contuzii, vânătăi, degerături etc.

Articol scris de Prof. Univ Angela Elena Beju

Coral Alka Mine

Apa este cel mai important lucru pe care îl putem oferii organismului dar numai o apă cu adevărat bună generează sănătate şi viaţă lungă.O mare parte din boli sunt cauzate de faptul că oamenii nu beau suficientă apă sau de faptul că apa băută nu are cele mai bune calităţi. În plus, toate simptomele de îmbătrânire sunt însoţite de o deshidratare a ţesuturilor vitaleale organismului la nivel celular.

Este bine cunoscut faptul că apa reprezintă un factor de bază în toate procesele vitale, organismele vii conţinând cantităţi considerabile şi fiind dependente de ea. Astfel 70% din organismul uman este apă iar unele organe cum ar fi rinichii sau ochii conţin chiar o cantitate mai mare de apă. Sângele conţine 90 % apă şi chiar şi osul conţine 13 % apă.

Apa sănătoasă trebuie să conţină elemente minerale necesare organismului dar să nu conţină substanţe chimice, microorganisme sau materiale radioactive dăunătoare. Dar oare pentru a bea o apă cât mai bună, este suficientă oare doar filtrarea ei cu ajutorul unui filtru cu cărbune?
În trecut, procesul de autopurificare a apelor era suficient pentru a satisface nevoile de apă ale societăţii. În timp asigurarea apei potabile a devenit o problemă şi astfel s-a ajuns la folosirea clorului pentru distrugerea bacteriilor (în special în oraşele mari), substanţă care se poate acumula determinând diverse dereglări în organism.

Astăzi, anual, milioane de oameni mor datorită consumului de apă poluată. Iată că, pentru echilibrarea noastră nu contează numai cantitatea de apă pe care o bem ci şi calitatea ei.Ne punem totuşi următoarea întrebare: alături de eliminarea impurităţilor din apă, care sunt parametrii esenţiali ai unei ape cu adevărat bune şi cum ne ajută ei la păstrarea sănătăţii?
Un prim parametru care trebuie pus în evidenţă este indicele acido-bazic (pH). Valoarea lui ne arată dacă apa este acidă sau alcalină. Dacă valoarea lui este mai mică decât 7, apa este acidă iar dacă valoarea este mai mare decât 7 apa este alcalină. Acest parametru indică energia hidrogenului şi nivelul activităţii sale în medii lichide.

Indicele pH măsoară de fapt concentraţia ionilor pozitivi de hidrogen pe o scară de la 0 la 14 in care 0 reprezintâ nivelul cel mai acid, 14 reprezintâ nivelul cel mai alcalin iar 7 reprezintă punctul neutru pe care îl are apa curată. Lichidele din organismul uman au un pH bazic, sângele, limfa, saliva şi mucoasele având reacţie alcalină.

Astfel pH–ul sângelui unei persoane sănătoase este de 7,35 – 7,40 dar dacă scade la 7,2 persoana intră în comă şi la 7,1 moare. Sângele este cel care transportă hrana pentu toate celulele noastre alimentând toate organele. Este foarte important pentru sănătate ca sangele să-şi păstreze un pH normal. Apa este de fapt hrană pentru sânge. Dacă apa nu este de calitate, scade şi calitatea sîngelui, pierdem apoi calitatea sistemelor (circulator, respirator, etc.) şi în final pierdem calitatea sănătăţii.

Se cunoaşte faptul că în lichidele cu pH bazic microorganismele nu se dezvoltă, lichidele alcaline reprezentând un scut în faţa germenilor patogeni. Întrucât tot cea ce mâncăm ne acidifiază trebuie să bem o apă slab alcalină (cu un pH care variază în jurul valorii 7). Scăderea pH-ului duce la tulburări imunitare. Menţinerea organismului într-o stare bună de alcalinitate activează limfocitele responsabile cu întărirea imunităţii.

Chiar şi ploaia este în general acidă. In zone rurale neindustriale apa de ploaie are la ora actuală în ţările dezvoltate o valoare a pH-lui în jurul valorii 5.6 iar în zonele industriale sau foarte poluate de autoturisme (de exemplu orasele noastre), o valoare a pH-lui cuprinsă între 4.-5, extrem de dăunătoare nu numai pentru natura noastră dar şi pentru pielea şi părul nostru.

Un alt parametru este potenţialul redox (PR) sau potenţialul de oxido- reducere care exprimă capacitatea apei de a lupta contra radicalilor liberi (cu ajutorul electronilor liberi) şi care se măsoară în milivolţi. Valorile sale pozitive arată desfăşurarea proceselor de oxidare şi lipsa electronilor iar valorile negative arată desfăşurarea procesului de regenerare şi prezenţa electronilor.

Pentru ca apa să realizeze o bună protecţie a organismului tebuie ca acest parametru să aibe valori negative. Un potenţial redox de I85 milivolţi, corespunzător apei din reţea nu realizează o bună protecţie a organismului.

Un alt parametru esenţial este tensiunea superficială (TS) a apei. Cu cât tensiunea superficială este mai joasă cu atât apa este mai udă.
Toate celulele organismului necesită o apă cu o tensiune superficială de aproximativ 45 dyn/cm.Tensiunea superficială a lichidelor interne creşte o dată cu vârsta acest fenomen contribuind la evoluţia procesului de îmbătrănire.

Apa hidratează celulele dar este în acelaşi timp şi un mijloc de transport în două sensuri. Pe de o parte duce substanţele hrănitoare în celule şi pe de altă parte scoate din celule substanţele reziduale.

Celulele corpului au membrane formate din grăsimi (acizi graşi naturali) şi proteine. Fără o tensiune scăzută apa nu poate să treacă prin peretele grăsos al celulei, toxinele nu pot părăsi celula iar hrana nu poate pătrunde. Apa obişnuită are tensiunea superficială de 73 dyn/cm şi în aceste condiţii schimbul nu se face corect.

Apa băută trece prin corp fără să hidrateze suficient celulele şi noi credem că dacă am băut destul suntem cu siguranţă sănătoşi. Celulele deshidratate încep să se distrugă, organismul începe să consume propriile celule şi ţesuturi şi apar boli autoimune ca scleroză în plăci, lupus etc. Se pot bea tone de apă curentă de la reţea cu tensiunea superficială de 73 dyn/cm dar dacă lipsesc micronutrienţii care să o convertească la 45 dyn/cm se poate ajunge la deshidratare la nivel celular. De asemenea se pot lua cele mai scumpe vitamine dar ele nu ajung în celule decât în cantităţi foarte mici şi în rest se elimină.

Apa fiartă are o tensiune superficială de aproximativ 55 dyn/cm, adică este mai udă. Tensiunea superficială a lichidelor biologice este de 45 dyn/cm. Prin urmare, sucurile de fructe sau legume au o astfel de tensiune superficială contribuind atât la hrănirea celulelor cât şi la detoxifierea lor.

Putem spune ca pe lângă apa obişnuită trebuie băute cât mai des sucuri de fructe şi legume. Este bine să mâncăm cât mai multe crudităţi vegetale dacă se poate neprelucrate în obiecte de metal care conduc la pierderea încărcăturii de electroni. Apa din legume şi fructe mai conţine şi cantităţi mari de hidrogen negativ cu mare putere antioxidantă. Unul dintre secretele vieţii constă tocmai în hrănirea corectă a celulelor şi în eliminarea toxinelor şi dacă acest lucru încetează dintr-un motiv sau altul celula moare intoxicată cu propriile ei reziduri.

Un alt parametru este conductubulitatea electrică sau rezistenţa apei. Pentru menţinerea vieţii, miliardele de celule ale organismului trebuie să facă schimb de informaţii între ele. Acest sistem complex de comunicaţii acţionează cu ajutorul fluxului de electroni. Electronii nu pot să se deplaseze în organism în lipsa hidrogenului. Acest parametru dă informaţii şi despre conţinutul mineral al apei.

De obicei apa obişnuită pe care o bem nu are structură, este amorfă iar organismul nostru trebuie să transforme această apă într-o apă biologică cu structură cristalină. O apă bună este o apă structurată. Ea aduce energie şi informaţie organismului. Dacă organismul nu primeşte informaţie el rămâne în stare de stress pentru ca nu ştie ce să facă.

Apa din organism are un rol deosebit în procesele de digestie, respiraţie şi circulaţie. Ea este de fapt un excelent diluant, dizolvând substanţele organice şi anorganice. Fără apă substanţele reziduale ale organismului ne-ar intoxica pentru ca nu ar putea fi eliminate. Prin faptul ca ajută la eliminarea toxinelor, se poate spune că apa influenţează creşterea rezistenţei organismului prin echilibrarea şi optimizarea funcţiilor sale.

Organismul purificat de toxine îşi poate folosi energia în alte scopuri cum ar fi echilibrarea imunităţii si/sau regenerarea celulară sau tisulară. Detoxifierea organismului ajută foarte mult şi ficatul, filtrarea substanţelor fiind uşurată si realizându-se o protecţie mai mare a lui ceea ce conduce laînlăturarea oboselii. Protecţia ficatului, ajutorul dat rinichilor prin eliminarea substanţelor dăunătoare şi curăţarea colonului sunt de un real ajutor determinând o circulaţie sanguină mai bună, o respiraţie mai bună şi în final creşterea randamentul fizic şi intelectual şi eliminarea stress-ului.

Pe lângă rolul de curăţitor al organismului apa are şi un rol de reglator al functiilor si din acest punct de vedere este de fapt suportul fiecărei funcţii a organismului.

Mulţi dintre noi nu consumăm suficiente lichide sau cele pe care le consumăm nu sunt de calitate: cafea, bauturi racoritoare, alcool. În felul acesta organismul se obişnuieşte cu o cantitate insuficientă de apă şi nu apare senzaţia de sete, dar în timp se produce o deshidratare cronică. Aportul scăzut de apă determină creşterea de histamină (pentru a permite apei să ajungă în zona deshidratată) iar când aceasta traversează nervii apare durerea. In acest fel durerea apare ca un prim semnal al deshidratării.

In aceste cazuri o durere de cap poate să treacă după ingerarea mai multor pahare cu apă la intervale de 5-10 minute. Alteori foamea dintre mese poate reprezenta o sete camuflată care va disparea imediat ce a fost băut un pahar cu apă. Dacă în timp nu se iau măsuri apar diverse dezechilibre cum ar fi constipaţie, greţuri, probleme menstruale, probleme articulare, hipercolesterolemie, astm, alergii, sindroame dispeptice etc.

La început, simpla administrare corectă a apei poate înlătura aceste dezechilibre. Desigur deshidratarea organismului poate dura ani de zile sau poate debuta chiar din copilărie şi atunci este necesară o reeducare a senzaţiei de sete şi o reobişnuire a organismului de a lua atâta apă cât îi este necesară. Un consum insuficient de apă determină depunerea grăsimilor, slăbirea tonusului muscular, scăderea randamentului digestiei, scăderea randamentului funcţionării tuturor organelor şi creşterea sensibilităţii articulaţiilor datorită toxinelor ce se acumulează în corp.

În general fără mâncare se poate trăi circa 60 de zile dar fără apă, numai câteva zile. Scăderea cu 4 – 5% a conţinutului de apă din organism determină scăderea cu 20 – 30% a capacităţii de muncă iar o pierdere de apă de 15% pote provoca perturbări grave în organism şi uneori chiar moartea în cîteva zile. Rezulă faptul că un organism echilibrat va avea mereu nevoie de un consum suficient de apă.

Necesarul zilnic pentru un adult este de aproximativ 2,5 litri. Se recomandă ca apa să fie băută cu înghiţituri mici de-a lungul zilei, evitând perioadele din timpul meselor (şi cel puţin o jumătate de oră înainte de masă şi o jumătate de oră după masă). Fiecare înghiţitură trebuie savurată pentru a amesteca bine apa cu saliva. Aceasta metoda de a bea apa contribuie la scăderea tensiunii superficiale atât de necesară unei hidratări eficiente.

Problema este că în general nici măcar o jumătate din cantitatea de apă recomandată nu se cosumă direct sub forma apei potabile. Aceasta se întămplă şi datorită faptului că uneori gustul este neplăcut sau apa conţine multe impurităţi. Iată că pentru echilibrarea noastră nu contează numai cantitatea de apă pe care o bem ci şi calitatea ei.

Un consum corespunzător al unei ape de calitate, consum uniform de-a lungul unei zile ne poate asigura starea de bine şi ne poate crea conditiile unei zile de muncă reuşite şi fără probleme.

Apa îmbogăţită cu calciu de coral Alka-Mine

Calciul este un element esenţial în compoziţia organismului nostru şi insuficienţa de calciu sau hipocalcemia poate duce la apariţia a peste 150 de boli grave ce afectează în mod special copii, femeile însărcinate şi persoanele ce depăşesc vârsta de 40 ani. Calciul provenit din alimente şi apă este de obicei puţin activ biologic.

Calciul de coral Alka–Mine este obţinut din coralul alb Sango (coral marin fosilizat). Un avantaj important al calciului marin fosilizat este bioaccesibilitatea sa în contact cu apa. Calciul în formă ionică este asimilat cu uşurinţă de celule. El crează în organism un mediu alcalin, normalizează echilibrul acido-bazic, normalizare ce are o importanţă vitală pentru funcţionarea normală a celulelor din întregul organism. Se ştie de asemenea că toate procesele metabolice din organismul uman, la nivel celular, se desfăşoară cu participarea ionilor de calciu.

Un pliculeţ de coral pulbere conţine peste 70 de elemene vitale printre care: calciu 34,6 %, magneziu 2,16 %, siliciu 1,37 %, de asemenea natriu, sulf, fier, kaliu, fosfor, iod, fluor, brom, magneziu, crom, bor, carbon, zinc, seleniu, platină, cupru, clor, aur, molibden, argint, acid ascorbic, etc.

Coralul Alka-Mine saturează apa cu calciu activ ionizat

În aceste condiţii pH–ul apei cu calciu de coral variază între 7 şi 9. Potenţialul redox variază între -100 şi -700 milivolţi (faţă de +100 până la +500 milivolţi pentru apa plată). Se realizează astfel o foarte bună protecţie a organismului faţă de radicalii liberi. De asemenea tensiunea superficială a apei îmbogăţită cu calciu de coral variază între 43-45 dyn/cm, faţă de 73dyn/cm pentru apa obişnuită. Astfel apa poate pătrunde uşor în celule si poate realiza o bună detoxifiere şi o bună hidratare şi hrănire a acestora.

Folosirea zilnică a unei astfel de ape favorizează:

-Atingerea unei valori optime a pH-lui din sânge, realizându-se optimizarea hrănirii tuturor celulelor şi optimizarea detoxifierii lor, echilibrând astfel sănătatea

- Saturaţia sângelui cu oxigen. Se îmbunătăţeşte fluxul sanguin în întreg corpul şi în special la nivelul sistemului nervos central

- O bună protecţie prin scăderea riscului de îmbolnăvire a organismului şi în special a sistemului cardio-vascular şi digestiv

- Normalizarea tensiunii arteriale şi a valoarii glicemiei

- Prevenirea dezvoltării artritelor, creşterea elasticităţii muşchilor şi a articulaţiilor, refacerea structurii ţesutului osos şi cartilaginos

- Imbunătăţirea şi se normalizarea activitatii rinichilor.

Modul de administrare

Într-un pachet de Coral Alka-Mine se găsesc 30 pliculeţe a 1g.
Se introduce un pliculeţ de calciu într-un recipient cu 1,5 litri de apă filtrată sau apă distilată. După un minut produsul este gata de folosire. Se bea în cursul zilei în loc de apă obişnuită. Pliculeţele cu coral se pot folosi şi în ceaiuri (reci), compoturi şi orice alte băuturi necarbogazoase.

Nu se fierbe.

Articol scris de Prof. Univ Angela Elena Beju

Pentru a culege corect plantele trebuiesc cunoscute locurile unde cresc, cerinţele lor faţă de mediu, precum şi perioada de timp optimă pentru acest lucru. Astfel sunt plante care cresc pe câmpii şi care au nevoie de multă lumină sau plante care cresc în pădurile de la munte şi care nu au nevoie de prea multă lumină.

Majoritatea plantelor se culeg pe timp uscat. Se culeg numai acele plante care cresc în zone curate din punct de vedere ecologic, evitând pe cele din zonele poluate, de la marginea şoselelor, de pe lângă calea ferată sau din parcurile oraşelor mari. Trebuie evitată culegerea florilor de tei din arborii de la marginea drumurilor, mai ales în oraşele mari sau culegerea frunzelor de viţă de vie de pe lângă garduri.

Atât florile de tei cât şi frunzele de viţă de vie se încarcă în acest caz cu plumbul care se găseşte în atmosferă, metal toxic pentru organism. Iată cum în loc să obţinem o infuzie benefică din flori de tei, obţinem un lichid toxic pentru organism. La fel se intampla dacă se culeg plante ca traista ciobanului, păpădie sau pătlagină de pe lângă calea ferată, se obţin din ele infuzii care pot afecta sănătatea. De asemeni recunoaşterea şi determinarea corectă a plantelor este foarte importantă, căci se pot face confuzii dăunătoare pentru sănătate.

Pentru fiecare plantă există un timp optim pentru a fi culeasă, timp care corespunde cu perioada când conţinutul de substanţe active este maxim. Unele plante au perioada optimă de recoltare vara, altele toamna, altele primăvara şi altele chiar iarna. De fapt contează nu numai anotimpul în care pot fi culese dar şi ca ora din zi sa fie cea mai favorabilă.

Astfel florile de muşeţel este bine să fie culese în timpul prânzului. Plantele trebuiesc ocrotite, culegând numai acele părţi din ele de care avem adevărată nevoie. Dacă culegem flori, frunze sau bucăţi de scoarţă, trebuie să procedăm în aşa fel să nu distrugem întreaga plantă si regenerarea ei sa fie posibilă. Recoltarea diferă mult în funcţie de planta culeasă şi de specie.
Rădăcinile se culeg toamna târziu sau primăvara devreme prin săpat cu cazmaua sau cu ajutorul unei alte unelte potricvite.

Ele pot fi culese chiar şi pe timp ploios.Scoarţa se recoltează primăvara devreme cu ajutorul unui cuţit pentru că în această perioadă ea conţine maximumul de substanţe active acumulate în vara precedentă. Tulpinile, frunzele şi florile se culeg doar în perioada de înflorire, florile şi frunzele se culeg pe vreme stabilă cu soare, fără umiditate. Fructele se recolteză direct cu mâna sau cu ajutorul unor pieptani speciali ca în cazul afinelor sau prin scuturare. Ele sunt recoltate dimineaţa în zori sau noaptea.

Seminţele sunt recoltate toamna târziu pe timp răcoros, dimineaţa sau seara, când sunt deplin dezvoltate. Mugurii se recoltează primăvara devreme. De la majoritatea speciilor mugurii se culeg în perioada de dinaintea desmuguririi spre deosebire de conifere când se culeg după desmugurire.

Nu se culeg toate plantele de pe o suprafaţă. Se lasă o aşa numită bază care să asigure supravieţuirea plantelor pentru a avea de unde culege şi în anii care urmează. Plantele culese se pun în coşuri împletite din nuiele. Astfel ele nu se înăbuşe şi sunt bine aerisite. Plantele culese nu se pun în pungi de plastic pentru că se deteriorează. Dacă se culeg mai multe tipuri de plante ele se pun în coşuri diferite.

Recoltarea trebuie să se facă în zilele în care luna este plină sau când luna este aproape de faza maximă. Persoanele care recoltează trebuie să fie calme, liniştite, cu gânduri bune şi frumoase, cu încărcătură energetică pozitivă pentru a îmbogăţi plantele cu vibraţii poztive. Plantele culese pot fi eficiente numai în cazul în care le uscăm corespunzător şi le păstrăm cu grijă.

Uscarea trebuie făcută cât mai repede şi în mod natural, fie la soare fie la umbră pentru că plantele nu trebuie să transpire, să mucegăiască sau să intre in fermentatie. Ele se aşează în strat nu prea gros pe o pânză sau pe o hârtie albă în locuri curate şi bine aerisite. Nu utilizaţi ziare, reviste sau alte tipărituri, deoarece vegetalele proaspete absorb cerneala tipografică care este deosebit de toxică. În timpul uscării plantele se întorc din când în când pentru a nu se înegri.

Majoritatea plantelor şi în special frunzele şi florile se usucă la umbră, dar rădăcinile, bulbii sau fructele se usucă la soare. Unele plante pot fi legate în bucheţele atârnate cu frunzele în jos şi apoi uscate. Astfel putem usca levănţica, lămâiţa, rosmarinul, mărarul, leuşteanul sau pătrunjelul. Pentru uscare pe timp de vară sunt necesare 3 – 7 zile pentru frunze şi 20 – 30 de zile pentru rădăcini sau scoarţă groasă.

O plantă este uscată corespumzător dacă frunzele ei pot fi sfărâmate iar tulpina se rupe pocnind. În general dacă uscarea este bună culoarea plantei ramâne apropiată de cea naturală. Nu se usucă împreună plantele mirositoare cu cele nemirositoare. În cursul procesului de uscare plantele pierd mult în greutate.

Astfel pentru a obţine 1 kilogram de plante uscate trebuie să se culeagă, în funcţie de specie, între 1,5 – 8 kilograme de plante proaspete. Plantele uscate se păstrează în pungi sau saci de hârtie, cuti de carton sau recipiente de sticlă cu capac. Nu se folosesc borcane sau pungi din mase plastice. Plantele uscate pot fi folosite timp de 1-3 ani de la recoltare după care se aruncă.