A fost odata…

Era un sat de pescari intre Eforie Sud (numita intr-un timp de comunisti Vasile Roaita) si Mangalia. Nu era curent electric, nu era tabara de studenti si nu naufragiase inca vasul grecesc plin cu portocale EVANGHELIA, – cea care avea sa devina un fel de brand local: Epava. Era doar un sat in care mergeam in vacanta la mare. Intr-o vreme satul s-a numit Libertatea si aparea si pe gara acest nume dar nu l-a folosit nimeni niciodata si autoritatile de-atunci au permis revenirea la numele firesc, dupa vreo doi ani, cred.

Gara cea noua nu exista, acolo, pe locul fostului complex comercial de azi era o ghereta de numai 1,5mp in care pescarii de la cherhana aduceau peste si-l vindeau turistilor: calcan, scrumbii, hamsie. La acea ghereta din lemn vopsita cu var se termina satul. Mai departe, peste camp se vedeau casele de la Schitu. Noi prindeam guvizi cu un bat, o sfoara pescareasca si un ac mare. Puneam carnea unei scoici mici in ac, intram in apa pana la brau si tineam undita cu mana usor flexata ca sa simtim cand trage. Nu foloseam pluta ca pe mare nu functioneaza. Cand simteam ca se agata trageam si roteam in acelasi timp undita deasupra capului. Insiram guvizii pe o sarma prinsa de slip (ca sa stea in apa). In vreo patrzeci de minute luai cam zece- doisprezece bucati. Ne feream de un alt peste asemanator care are insa doi tepi veninosi pe spate. Pe acestia ii duceam in undita la mal si-i scoatem acul cu mare grija. Nu-i mancam. Cand m-am facut mai mare chiar am vandut guvizi pe plaja: 10 lei siragul, asa mergea piata. Am vandut si porumb fiert. Pe acesta il duceam pe plaja in galeti emailate. La afacerea asta eram in asociere cu baiatul gazdei.

Ca sa dai telefon acasa trebuia sa mergi pe la jumatatea strazii principale undeva pe dreapta cand veneai de la gara, cam intre cele doua stradute care coboara spre mare. Era o cladire veche si o “centralista” iti facea cu greu legatura cu cei de-acasa rostind nazal, interminabil: “Eforie, Eforie, m-auzi? Da-mi Bucurestiu”! Eforie…!” Daca aveai noroc centralista te anunta cu vocea ei penetranta: “Bucuresti, cabina 3!” Intrai in cabina mica din lemn lacuit maron inchis si cu miros specific si ridicai receptorul de ebonita de pe furca. Aparatul respectiv nu avea disc. Vorbeai trei minute chinuindu-te sa comprimi ce aveai de spus. Daca se intrerupea convorbirea scoteai capul pe usa si-i spuneai centralistei. Ea muta niste “fişe” si incerca o alta linie, poate mai libera. Toata zona pentru public avea vreo 18mp, o tejghea in spatele careia era centralista, trei cabine si o banca de interior.

Echipamentele erau montate intr-o camera unei cladiri vechi care tinea loc si de Camin Cultural. Cateodata venea cineva de la Constanta si priecta filme. Biletul costa 1,5 lei. Stateam pe banci de lemn ca acelea de prin curtile oamenilor. Aveai voie sa-ti aduci scaun de acasa daca te lasa gazda sa iei vreunul si aveai voie sa mananci seminte si sa scuipi pe jos. Cinematograful improvizat era plin de copiii localnicilor si de cei ai turistilor. Era o galagie de nedescris si nu intelegeai nimic din film dar ne placea ca stateam pe intuneric si ne puteam manifesta zgomotos. Distractia era la inceput cand operatorul trebuia sa potriveasca imaginea in dreptunghiul ecranului facut din lenjerie de pat. Nu nimerea intotdeauna din prima si noi tipam incontinuu: “mai sus, mai jos, mai la drepta…”Filmul se intrerupea des, ori se rupea si dura pana-l monta iar in aparatul de protectie sau trebuia sa schimbe rola. Aparatul de proiectie facea zgomot si uneori se ardeau sigurantele. Caminul Cultural era singurul loc unde era curent electric.

Langa Posta era o biserica in care erau adusi cei care se innecau. Nu stiu de ce nu functiona biserica propriu-zisa, se intamplase ceva acolo si nu se mai oficiau slujbe decat pentru innecati. Mai tarziu a fost demolata. Despre asta nu stiu foarte multe dar tin minte ca parintii ne spuneau sa nu ne ducem acolo.

Alimentara din centrul satului exista si atunci si era plina de conserve. De-acolo luam paine. Gazdele ne dadeau voie sa gatim la aragazul lor dar contribuiam la costurile de umplut butelia. Stiam cu o zi inainte ca se duce barbatul sau unul dintre copiii gazdei sa astepte in capul satului masina cu butelii si pentru acea zi ne pregateam sa mancam hrana rece. Masina cu butelii venea sau nu in ziua cu pricina. Oalele cu mancare le tineam in beci unde era foarte racoare si pentru mine, fascinant pentru ca trebuia sa cobor pe o scara din lemn care se misca ingrozitor de tare. Legume luam din gradina gazdei contra-cost si le mancam intotdeauna prospete. Faceam niste salate delicioase. Nu se auzise inca de ingrasaminte chimice si de E-uri.

La venire, in gara cea veche, ne astepta un nene cu o caruta foarte mica la care era inhamat un magarus. Ne lua bagajele si ne ducea la gazda. Inainte cu o zi sa plecam il anuntam si el venea sa ne duca la gara. Pe mine ma fascinau aceste scurte drumuri cu caruta cea mica (numai eu aveam voie sa stau sus pe bagaje) si uitam complet de cele sapte ore petrecute in personalul de Mangalia.

Plaja era curata si foarte mare in comparatie cu cea de azi. Nisipul era mare, curat si nu-l lua vantul. Ca o idee despre cat de lata era plaja trebuie sa spun ca bunker-ele din dreptul cherhanalei care acum sun prabusite in mare erau la cateva zeci de metri pe uscat, dincolo de linia falezei. Pe vremea aceea intram in ele si priveam rarele vapoare prin gurile de tragere. Pe plaja nu era lume multa si nu se aruncau gunoaie. Nici un prea aveai ce ca un existau P.E.T.-uri si multimea de ambalaje fosnitoare de azi. Ca gustare ne luam la noi, oua fierte tare, paine, rosii, castravete. Apa o luam intr-o sticla de 1 kg. O umpleam din fantana dimineata si ne ajungea pana la pranz. Apa marii era curata si delfinii veneau pana aproape de tarm. Erau mereu inotatori care se duceau in prejma lor. Erau foarte multi si se jucau ore intregi. Noi priveam parca hipnotizati. An dupa an au fost tot mai putini pana au disparut.

Undeva in dreapta, intre cherhana si prima straduta care coboara spre mare, era zona in care stateau nudistii la plaja. Era un simulacru de gard de vreo trei rame din plasa ca cea de la gardul scolii si-atat. Se facea nudism in familie si erau mai multi oameni acolo decat la cei cu slipuri. Distractia era ca acestia se perpeleau la soare chiar sub zona in care, sus pe faleza, era o unitate de graniceri. Saracii militari… ! Acum faleza este doar un damb de pamant rosietic cu o alee asfaltata si multe cladiri. Cateodata venea un sculptor acolo si cioplea in malul falezei chipuri ciudate foarte mari. Rezistau o vreme si ne fotografiam in preajma lor cu un aparat vechi cu burduf. Dupa cherhana si in partea opusa unde ulterior s-a contruit Hotelul Forum erau zone de stanca si valurile ridicau spuma cativa metri cand se spargeau cu forta de maluri. Traversam cu grija pe-acolo si ajungeam pe plaja de la Tuzala sau, in partea opusa, pe plaja din Schitu.

Seara o petreceam de regula prin curte dupa ce faceam o plimbare pe faleza sau mergeam sa telefonam acasa. Cand se intuneca nu prea mai puteai sa stai pe malul marii pentru ca era bezna si pentru ca te goneau granicerii spunand ca nu este voie pentru ca este zona de frontiera. In curte era foarte placut, se canta la chitara, se radea mult, se jucau carti si se beau “vin infundat” (adica cu dop nu varsat) de Murfatlar sau “vin de tara” de la gazda. Totul la lumina lampilor cu gaz. Cazarea costa 10 lei pe noapte. Prea tarziu nu puteam sa stam pentru ca se respectau orele de odihna. Si la pranz se respectau orele de somn ale celor care voiau sa se odihneaca dupa o jumatate de zi de stat la soare si de scaldat. Cand intram in camerele de chirpici cu tavanele foarte joase ni se facea brusc somn. Peretii miroseau a pamant si erau varuiti si impodobiti fie cu foto-portrete colorate manual ale gazdelor fie cu broderii inramate, un fel de goblenuri cu ochiuri foarte mari. Era asa de liniste incat auzeam marea. Sunetul ritmic al valurilor imi inchideau orice legatura cu alte ganduri. Dormeam bustean stiind ca marea va fi acolo si maine.

Din acea imagine a mai ramas acum doar cantecul marii. Ma plimb pe linia tarmului cu picioarele pe nisipul ud acolo unde valurile imi canta aceaiasi melodie veche. Cred ca fiecare celula a corpului meu o recunoaste, cred ca mi s-a inscris in codul genetic. Daca ce spun Invataturile vechi este adevarat atunci acest cantec este ceea ce vreau sa iau cu mine din aceasta viata.

Napi gustosi in sos de smantana

Daca vrei s-o impresionezi pe ea – lumina vietii tale, pe ea – sursa tuturor bucuriilor tale, pe ea – mama viitorilor tai copii, pe ea – cea cu care te vei certa zilnic in urmatorii treizeci de ani, atunci prepara-i ceva delicios si asteapt-o sa vina de la marea companie cu care de fapt s-a maritat. Te asigur ca mai tarziu iti va reprosa ca n-o mai astepti cu bunatati asa cum faceai la inceput.

Asa ca profita acum. Treci pe la supermaket si prin piata si ia-ti cele de trebuinta pentru surpriza vietii tale. Nu conteaza ca n-ai mai intrat in bucatarie, o poti face acum. Ai nevoie de: napi (evident), telina, faina de orez, oua, verdeata, ceapa, plante frumos mirositoare pentru condimentare si smantana. Din fata blocului poti sa iei o mana de petale de trandafiri dar vezi sa nu te vada cel care ii ingrijeste de zece ani ca te-ai incropit de-o discutie neprincipiala.
 
Trebui sa mai cumperi si doua beri pentru ca vei fi tare ostenit la sfarsit si vei cauta la tv vreun meci de fotbal chiar si in reluare. Berea face parte din drepturile inalienabile ale barbatului – asta ca sa acoperim si partea juridica in caz ca nu iese prea bine surpriza.

Acum ia-ti avant si intra in bucatarie, este camaruta aceea unde sta ea si nu-ti da atentie ore intregi. Cauta pe undeva o razatoare si piaptana telina si napii cu ea – cam 450g de napi si o felie generoasa de telina. Mai i-ati pe langa tine o ceapa mare, cam doua linguri de faina de orez, vreo 200g de smantana, 3 galbenusuri de ou, doua linguri de tarate si pune pe o farfurie petalele de trandafir dupa ce le-ai spalat cu apa rece. Pui acum trei linguri de smantana impreuna cu doua linguri de faina de orez si le amesteci bine pana reusesti sau nu sa le omogenizezi. Si uite asa a venit vremea sa toci marunt ceapa si sa eviti amintirile neplacute pentru ca oricum vei plange. Daca in acest moment sensibil intra cumva mama ei pe usa si aparent se panicheaza de suferinta ta si se intereseaza de cauzele acesteia, spune-i simplu ca iti este dor de fiica ei. Se va muia imediat desi venise cu falcile decalate intre albastrul infinit si tarana rascolita de vant. Amesteca printre lacrimi si injuraturi tacute ceapa tocata cu trei linguri din sosul de smantana, cu napii si telina rase si cu celelalte ingrediente. Adauga sau nu sare si piper dupa cum ii place ei. Tu poti manca oricum ca esti barbat, nu faci mofturi. Cauta niste castronase si pune compozitia rezultata din acest amestec intr-un strat uniform in fiecare. Sosul de smantana care ti-a mai ramas toarna-l deasupra si presara verdeata tocata marunt si feliute subtiri din petale de trandafir. Arata bine acum surpriza!

Daca nu-ti place ce-a iesit arunca totul fara sa te vada soacra si comanda telefonic doua pizza. Hai ca nu este greu, pe-asta ai facut-o de multe ori. Este si mai comod. Poti ignora linistit E-urile, coca, grasimile, sosul si carnea asa cum ai facut si pana acum. Esti tanar si puternic si nu crezi ca niste toxine atat de mici iti pot face chiar si cel mai mic rau. Sunt basmele vazduhistilor care cred ca omul se poate hrani si altfel si-si poate pastra sanatatea.
Intre timp s-a racit berea asa ca poti captura telecomanda pentru cateva ore. In fond daca nu vrea pizza poate gati ea ceva cand vine, ca sunt o multime de semipreparate prin frigider.

Burţi (2)

El era un barbat adevarat, ea, la fel.

Si-a facut viata un iad ca sa aiba ce-si aminti in rai.

Cum o striga asa venea.

Era un sunet gol cu multe note false.

Statea pe un damb dar privea de sus.

Multi l-au cautat unde nu putea fi gasit.

L-a sufocat cu iubirea ei, apoi l-a ingropat.

I-a daruit un copil apoi un unchi si doua matusi.

Matura curtea cu pasiunea deznadejdiei.

L-a ingropat cu mare pompa si cu alte scule.

Avea un complex alimentar si unul de inferioritate.

Dupa ce s-au adunat toti, au iesit la numar.

La inceput a fost doar un zvon, ulterior altele.

Avea o pescarie de oameni.

Era considerat un paria asa ca paria in continuare.

Putin cate putin este tot putin.

Buturuga mica este mai tanara.

A fost un copil de mingi si tata natural.

28 August 2007

Intr-un stat bine intocmit chiar si ceea ce-i drept nu trebuie sa se intample intr-un mod nedrept. Goethe

Burţi

de M.U. Calitt

Daca este nevoie de o lege, atunci ea va fi promulgata cu mare intarziere.

Calul de dar este suspect.

Nu-i nimic ca-i prost, bine ca e mare.

Omul gospodar isi face iarna car si vara relatii.

Tot ce trebuie spus se omite.

La pomul laudat nu te duci! Punct.

Cine mai fura azi un ou?

El a vrut sa-i ceara mana dar ea a dorit totul sau nimic.

Totu-i soarta si destin, restul e fatalitate.

Este dur dar sever.

Ce ti-e scris in cutia postala ti-e pus.

El avea speach, ea avea spice.

Orice drum incepe cu primul pas si se sfarseste cu ultimul.

Si-ar da jumatate din viata pentru binele omenirii daca ar fi sigur ca nu traieste prea mult.

Bucatareasa frumoasa isi schimba repede meseria.

El o iubea la nebunie, in momentele de normalitate ii era indiferenta.

La prima intalnire a insistat sa plateasca el consumatia apoi a platit toata viata.

Financiar vorbind, cei din urma vor fi tot cei din urma.

Daca nu murea ar fi putut trai.

A trait toata viata cu convingerea ca tot a saptea zi e luni.

Era pe picioarele lui asa ca a dat-o la o parte.

S-au regasit dupa patruzeci de ani pe o linie fierbinte.

El spunea bancuri idioate si ea radea ca proasta.

Apa curge atata timp cat robinetuil este deschis.

Apa trece, pietrele raman ude.

Si-a lipit pe oglinda o fotografie din tinerete.

Au aflat unul despre celalat din rubrica de decese.

S-a tinut de cuvant si a ajuns scriitor.

Muncea pe branci ca orice speolog.

Pamantul este leaganul omului, in care dormim cu totii somnul ratiunii.

S-a asezat in fata si a avut mult timp dureri de nas.

Ea l-a pus pe jar si el s-a ars.

Inflacarat de iubire a izbucnit in plans si lacrimile-i sfaraiau pe obraz.

Cersea iubire dar orice era binevenit.

Ea il sorbea din ochi si conjuctivita i s-a vindecat imediat.

Era lumina lui si ca sa n-o iroseasca o privea stinsa.

El o cauta cu lumanarea dar ei ii placeau lucrurile obisnuite.

Toti ceilalti s-au asezat la coada dar el s-a dus la cap pentru ca era de rasa.

El a ales clipa, ea a ales clipul.

Daca nu pica, curge, daca curge este defect.

El a venit la oras sa faca un ban si a fost arestat.

Compania mergea bine, el schiopata.

Avea picioarele negre ca orice pian.

Averea era tot ce avea.

A scris o sonata apoi o normala si tot asa.

In fundul curtii ploua cu galeata cea veche.

Vremea este tot mai schimbatoare, cand ploua cu galeata cand sta cu lopata.

Dormea ca un prunc si visa ca un bosorog.

El era cavaler pe cand ea nu.

Se iubeau cu furie si se certau cu iubire.

Iubirea lui misca muntii si lumea fugea ingrozita.

Toamna se numara bobocii iar de Craciun se gatesc.

Masa era rotunda, capetele patrate.

A trait toata viata sa.

A trait pana-n ultima clipa.

Pentru ca nu mai au ce pierde, pot castiga.

Suntem multi si prosti si asta conteaza.

Daca tot s-a dus de ce n-o fi ramas?

A dat ceasul inainte ca sa vada mai repede stirile.

La prima vedere era bezna.

Memoria este izvorul uitarii.

Se spala pe dinti dupa fiecare injuratura.

Il astepta la tarm cu toate panzele sus.

Cand bate vantul aerul se misca.

Atat s-a laudat cu bastonul de maresal incat n-a mai ramas decat un ciot.

Si-a deschis o fabrica de bastoane de maresal pentru ca fiecare soldat sa aiba unul in ranita

Zarurile au fost aruncate si s-au cumparat joy-stick-uri.

Mare i-a fost mirarea, mica intrebarea.

Era asa de uimit incat a fost necesara o interventie estetica.

Boala mergea bine, pacientul nu.

Cine nu risca nu castiga, cine nu castiga pierde, cine pierde nu trebuie sa riste.

Povestea era veche, personajele noi.

Avea mintea limpede si privirea fixa.

Cand se lasa seara ziua se ridica.

Calul era pur sange, jocheul pur votca.

Batea record dupa record, arbitru dupa arbitru.

Atipea repede si se trezea rar.

Slujba era pentru el pe primul plan pentru ca era preot.

S-a tinut de carte si-a cazut de pe scara.

Si-a aruncat un ochi in sertar, langa furculite.

Un lucru era cert, altul nu.

Fericirea i se citea pe fata, pe spate celelalte.

Desi ii ducea dorul nu-i simtea lipsa.

Inainta incet dar pe branci.

Ea este titrata, el subtitrat.

Era un film mut cu personaje oarbe.

Culcat fiind nu era inalt.

Avea un singur gand si ala pesimist.

Se uita la film si se gandea la teatru.

Puteai sa juri ca-i adevarat ca tot nu era.

Si-a asumat riscul de a trai si a murit.

Se sprijinea pe trecutul sau fara viitor.

S-au ridicat intr-un glas si s-au coborat intr-un scancet.

Tinea gura inchisa ca sa nu-i cada cuvintele.

Viata lui era ca o poveste stupida.

Aveau o ruta unica: i-aduceau de unde-a-ntarcat mutu iapa si-i duceau la dracu-n praznic.

Era un cal de dar fara nicio carie.

Faptul ca i-a luat temperatura a lasat-o rece.

Pentru ca nu spunea adevarul a ramas mut.

Exist, deci exist.

I-a indulcit pedeapsa cu-o bomboana

Cand a auzit usa a stiut ca e ceva paranormal.

Avea cararea lui intre doua bariere.

Nu se putea intoarce la nastere si nu putea evita moartea.

Suna rau si se-aude prost.

Au ajuns la o contradictie acceptabila.

La prima intalnire nu s-a dus.

Mergea pe carbunii incinsi ca pe cuie.

Sportul nu-nseamna s-alergi ca un ogar si sa mananci ca un porc.

Tragea foarte bine cu pusca, cu prastia si cu furtunul.

Dupa ora mesei venea ora scaunului apoi a covorului.

27 August 2007

Nu repeta trecutul si vei fi mereu un om nou. OSHO

ENERGY – produse Bio-Energo-Informationale

Organismul uman, din punct de vedere holisitc, este un intreg microcosmos, aflat in legatura biunivoca cu Universul, macrocosmosul. Legatura numita bio-rezonanta permite procesul de regenerare sau prevenire a bolilor, utilizand elemente din natura, purtatoare de energie reglatoare si bioinformatie (plante, minerale, metale energizate).Produsele ENERGY sunt suplimente de nutritie si cosmetico-terapeutice. Compozitia se baseaza pe o combinatie precisa de substante vegetale si componente de informatie, influentand simultan organismul uman pe mai multe nivele energetice. Ele au fost elaborate pe baza unei tehnologii moderne adaugand cunostintele actuale din domeniul bioenergeticii umane, homeopatiei, psihotronicii si cristaloterapiei, pe baza principiilor integrative ale filosofiei chineze cu respectarea principiului armoniei celor 5 elemente: paman, metal, apa, lemn si foc (Pentagrama).Aceste produse reprezinta o adevrata acupunctura lichida ce permite reechilibrarea energetica indepartand cauzele bolii din campul informational. Prin toate acestea, produsele realizeaza un efect regenerant complex.

Produsele firmei ENERGY reprezinta o noutate absoluta asigurand procesele de detoxifiere si regenerare a organismului in mod progresiv, in cadrul Pentagramei sau a ciclului celor 5 elemente.Preparatele actioneaza pe doua cai:  

- direct, asupra tesuturilor si organelor, prin intermediul plantelor si mineralelor, alese pe baza unor combinatii cu efecte sinergice - indirect, prin bioenergia si bioinformatia continuta, armonizandu-se curentul energetic din meridiane.Produsele firmei ENERGY au o abordare holistica integratoare, prefigurand principiile medicinei viitorului, o medicina integratoare alopat-complementara, in care, regasirea armoniei fiintei umane in totalitatea ei, constituie calea spre o viata mai lunga.